Ficatul gras non-alcoolic cuprinde un spectru larg de afecțiuni hepatice:

1. Steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD)

2. Steatohepatita non-alcoolică (NASH)

3. Ciroza

STADIILE AFECTĂRII HEPATICE

NAFLD

Steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD), cunoscută și sub denumirea de boala de ficat gras, este o afecțiune ce este caracterizată de acumularea de trigliceride și alte grăsimi la nivelul țesutului hepatic.

Steatoza hepatică non-alcoolică este principala afecțiune hepatică în numeroase țări dezvoltate și este asociată cu stilul de viață modern, activitate fizică redusă, sedentarism și o alimentație bogată în grăsimi și săracă în fibre.

20-30%

NAFLD afectează, în general, 20-30% din populația adultă[6]

NASH

Steatohepatita non-alcoolică (NASH): În cazul în care acumularea de grăsimi nu este ținută sub control, steatoza hepatică va fi însoțită de inflamație, evoluând astfel la stadiul de steatohepatită non-alcoolică.

Ciroza

Ciroza: În lipsa intervenției medicale și nutriționale, în 10-29% din cazuri steatohepatita non-alcoolică evoluează spre ciroză hepatică.[7] Singura opțiune de tratament în ciroza hepatică/cancer hepatic este transplantul hepatic. Din păcate însă, disponibilitatea organelor este la nivel critic, nu toți pacienții sunt eligibili, iar intervenția are un grad ridicat de risc.

Cauze

Deși nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la acumularea grasimi la nivelul ficatului, apariția steatohepatitei este adesea legată de un stil de viață sedentar și de un regim alimentar bogat în zaharuri și grăsimi.

Ficatul transformă zaharurile în grăsimi pentru a le folosi la nevoie. În cazul în care aportul de zaharuri și grasimi este foarte ridicat, ficatul produce și stochează grăsimile în exces.[8]

Factori de risc

Exces de greutate

Obezitate

Diabet de tip 2

Rezistență la insulină

Sindrom metabolic

Superponderabilitate: 25 < BMI < 30 | Obezitate: (BMI > 30)
BMI= Indice de masă corporală. BMI = greutate (kg)/ înalțime2  (cm2);
Ex: persoana de 1.70 m și 90 kg –> BMI= 90/170×170= 31.15

Simptome

Ficatul este cunoscut ca fiind “un organ tăcut”, astfel că pacienții care suferă de ficat gras simptome evidente până în stadiile mai avansate ale bolii.

Totuși, unele semne pot fi identificate de către o parte dintre pacienți, dar acestea nu sunt în mod obligatoriu specifice NASH și pot semnala și alte afecțiuni. Aceste simptome pot include[9]:

  • Oboseală
  • Durere în cadranul drept al abdomenului superior
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Icter (îngălbenirea sclerei și a pielii)
  • Ascită (acumularea de lichid în cavitatea abdominală)

Diagnostic

Întrucât boala ficatului gras este cel mai adesea asimptomatică, pacienții ajung la medic atunci când analizele de rutină sugerează că ar putea fi prezentă o afecțiune hepatică. Ficatul este cunoscut ca fiind “un organ tăcut”, astfel că pacienții care suferă de ficat gras nu prezintă simptome evidente până în stadiile mai avansate ale bolii.

Diagnosticul poate fi pus ca urmare a efectuării analizelor de sânge amănunțite, cumulate cu factori de risc și cu următoarele investigații[10]:

  • Biopsie hepatică
  • Ecografie abdominală
  • IRM/RMN
  • Elastografie