Hepatita reprezintă o boală inflamatorie a ficatului, cu o rată ridicată de transmitere. Având funcția de a filtra toxinele și substanțele ce intră în organism, ficatul este supus riscului de infectare. În funcție de natura agentului patogen și de evoluția afecțiunii, hepatitele se împart în mai multe categorii: acute și cronice.
În secțiunile următoare, vom detalia cele mai frecvent întâlnite forme de hepatită: A, B și C.
Hepatita virală A
Numită popular și “boala mâinilor murdare”, hepatita A se transmite prin contactul cu apă sau alimente contaminate cu virusul VHA, cât și prin contactul personal. Prin atingerea nasului, a ochilor sau a gurii fără igienizarea în prealabil a mâinilor, agentul patogen intră astfel în organism. Hepatita A nu cronicizează și, odată infectat și vindecat, organismul capătă imunitate permanentă la acest virus.
Hepatita cronică B
Hepatita B este o afecțiune cu o rată mare de transmitere, studiile în domeniu arătând faptul că această formă de hepatită are un procent de infectivitate de 33%, de 11 ori mai mic față de hepatita C (3%).
Hepatita B are mai multe modalități de transmitere:
- Schimbul de fluide ale corpului;
- Contactul cu fluide sau obiecte infectate (transfuzii cu sânge infectat, contact sexual neprotejat, folosirea seringilor în comun cu o persoană infectată);
- Transmiterea verticală (de la mamă la făt, în timpul nașterii sau prin alăptare).
Organismul poate crea imunitate împotriva hepatitei B doar dacă are posibilitatea de a elimmina infecția cu virusul. În caz contrar, hepatita B intră în procesul de cronicizare (infecția durează mai mult de 6 luni) și, netratată, se poate aujnge la complicații (ciroză, insuficiență sau cancer hepatic).
Hepatita cronică C
Una din cele mai agresive forme de hepatită, se transmite de asemenea prin contactul cu fluide sau obiecte contaminate de către o persoană infectată sau pe verticală, de la mamă la făt. Infecțiile acute cu hepatita C progresează rapid spre forma cronică, ducând ulterior la ciroză sau cancer hepatic, în special dacă nu este depistată la timp.
Spre deosebire de hepatita A și B, pentru care există vaccin, hepatita C nu beneficiază încă de un vaccin pentru tratare. Aplicarea unor măsuri stricte de igienă și protecție personală reprezintă singura apărare împotriva hepatitei C.
Tablou de simptome
De cele mai multe ori, simptomele hepatitei fie nu se manifestă, fie sunt atât de ușoare încât pacienții nu solicită asistență medicală.
Cel mai frecvent simptom este oboseala, urmat de:
- Dureri corporale;
- Pierderea apetitului;
- Disconfort la nivelul superior al abdomenului;
- Stări de greață și vomă;
- Febră.
Odată cu agravarea bolii, pot apărea simptome precum:
- Umflarea abdomenului;
- Icter (îngălbenirea ochilor și a pielii);
- Slăbiciune musculară;
- Pierderea în greutate;
- Retenție de apă.
Diagnostic, tratament și metode de prevenție
Diagnosticul hepatitei este de tip serologic – prin analizele de sânge, se relevă prezența în organism a virusului sau a anticorpilor specifici fiecărui tip de hepatită.
Pentru hepatita de tip A sau B există deja un vaccin. În schimb, infectarea cu hepatita C poate fi evitată doar prin măsuri de profilaxie. De asemenea, opinia medicului specialist este deosebit de importantă în stabilirea unei scheme de tratament.
De Ziua Mondială a Hepatitei, încurajăm conștientizarea și respectarea unor măsuri simple de prevenție:
- Igienizarea riguroasă a mâinilor după utilizarea toaletei, înainte și după consumarea alimentelor;
- Evitarea consumării alimentelor insuficient gătite și a apei din surse nesigure;
- Utilizarea seringilor de unică folosință;
- Evitarea folosirii la comun a instrumentelor ce ar putea fi contaminate (de exemplu, instrumente de manichiură);
- Evitarea contactului sexual neprotejat;
- Efectuarea analizelor și controalelor medicale de rutină;
- Menținerea unui stil de viață activ și sănătos.
